La marginea dimineţii
de Marius Cilibia
* * * * *
PUBLICAT DE:
Nicolae Sfetcu
Copyright © 2011 Marius Cilibia
Această carte electronică poate fi folosită în scopuri personale. Ea nu poate fi vândută sau oferită altor personae. Dacă doriţi să oferiţi aceasta carte electronică altei personae, vă rog să cumpăraţi o nouă copie pentru fiecare persoană căreia doriţi să o oferiţi. Dacă citiţi această carte şi nu aţi cumpărat-o încă, sau nu a fost cumpărată pentru a fi folistă de dvs., reveniţi şi cumpăraţi propria dvs. Copie. Vă mulţumesc că respectaţi drepturile de autor
* * * * *
ULTIMA IUBIRE
Am privit atent în urma
paşilor pierduţi de mult,
am aflat că n-am puterea
să mai simt ca la-nceput
ştiu că viaţa e trecută,
ştiu că timpul meu s-a dus,
ştiu că tot ce-am dat odată
m-a secat; ce-am spus e spus-
m-am uitat atent la tine,
peste umăr ţi-am privit…
dincolo era tăcere
gol şi moarte, infinit-
tu eşti ultima iubire
dintre mine şi trecut,
simt că nu mai am putere
să o iau de la-nceput…
ştiu că astăzi mă urăşti,
viaţa, poate, ţi-am stricat-
ăsta sunt; şi-s omeneşti
nepăsare şi păcat…
Noiembrie 2002
PUTERE
Sunt mic de tot, un simplu punct,
Marcat abstract pe harta vieţii,
Dar am mândria mea de fruct
Născut în faptul dimineţii…
Sunt mândru că mă simt puternic,
Că-ncerc să scutur lumea mea,
Şi ştiu să vreau şi să revendic
Şi pe a vrea şi pe-a avea!
În vene-mi curge Universul
Puterea-mi zace în priviri,
De-aş vrea, aş încetini mersul
Nesăţioasei Omeniri!
Ianuarie 2007
BLESTEM
M-am hotărât să te blestem
Şi nu-i aşa că nu mă crezi?
Tu ştii că-n taină te mai chem,
Dar te prefaci că nu mă vezi…
Îmi spui că în privinţa mea
Nehotărâtă, încă, eşti…
Că multe te vor condamna
Doar dacă-mi spui că mă iubeşti…
Cu glas de gheaţă te blestem!
Să mă visezi cu ochi deschişi!
Chiar de am vrea, să nu putem
Să-ţi mângâiem obrajii plânşi…
Aprilie 2007
DEFINIŢIE
Sunt singur azi pe unde trec
Doar ieri ai fost iubirea mea
Uimită eşti, de vin sau plec
Eşti singură…să plângi ai vrea…
Tu n-ai putut nici ieri, nici mâine
Să spui cuiva că mă iubeşti;
Eşti rima tristă-a lui poimâine
Şi nici nu ştii ce falsă eşti….
Ţi-am fost fidel un sfert de oră
Mai mult nici n-ai fi meritat….,
Dar ce-ai fi aşteptat, tu …, soră,
Cu umbra celor ce-au plecat?
Nimic din cele ce mi-ai spus
N-am să le cred…şi e păcat….
Sunt vindecat, deşi-s intrus
În viaţa-ţi plină de păcat…
Eşti clipa ultimei speranţe
Şi ultimul păcat admis
Nu-ţi cere nimeni circumstanţe
Eşti umbra tristă-a unui vis…
Ai să mai stai în rază-un timp,
Dar nu prea mult, oricât ai vrea…
Nu eşti zeiţă din Olimp…
Ai fost atât… iubirea mea…
Mai 2007
TE-AM TOT PRIVIT
Te-am tot privit şi recunosc